JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros ◊ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a jálnic, -ă adj. (d. jale). Care inspiră jale, foarte trist, lugubru: glas, spectacul jalnic. Deplorabil, lamentabil, de plîns: spectacol jalnic. Adv. În mod jalnic: un clopot suna jalnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálniceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită jalnic n. foarte trist. [Slav. JELĬNŬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)