Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele jacă:

JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


jácă (jéci), s. f. – Săculeț, traistă. Mag. zsák „sac”. Este dublet al lui jaf și al lui sac. Aceleiași familii îi aparțin jașcău, s. n. (Trans., Mold., sac), din mag. zsácskó, dim. al cuvîntului anterior; jechilă, s. f. (săculeț, traistă; obiecte ale ciobanului), probabil cu suf. -ilă (der. propusă de DAR, din germ. Säckel, pare puțin probabilă).
Sursa: Dicționarul etimologic român

jácă f., pl. ăcĭ. (ung. zsák, sac. V. jac). Vest. Traistă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

jácă (reg.) s. f., g.-d. art. jắcii; pl. jăci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

jácă (jéci), s. f. – Săculeț, traistă. Mag. zsák „sac”. Este dublet al lui jaf și al lui sac. Aceleiași familii îi aparțin jașcău, s. n. (Trans., Mold., sac), din mag. zsácskó, dim. al cuvîntului anterior; jechilă, s. f. (săculeț, traistă; obiecte ale ciobanului), probabil cu suf. -ilă (der. propusă de DAR, din germ. Säckel, pare puțin probabilă).
Sursa: Dicționarul etimologic român

jácă f., pl. ăcĭ. (ung. zsák, sac. V. jac). Vest. Traistă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

jácă (reg.) s. f., g.-d. art. jắcii; pl. jăci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

jácă (jéci), s. f. – Săculeț, traistă. Mag. zsák „sac”. Este dublet al lui jaf și al lui sac. Aceleiași familii îi aparțin jașcău, s. n. (Trans., Mold., sac), din mag. zsácskó, dim. al cuvîntului anterior; jechilă, s. f. (săculeț, traistă; obiecte ale ciobanului), probabil cu suf. -ilă (der. propusă de DAR, din germ. Säckel, pare puțin probabilă).
Sursa: Dicționarul etimologic român

jácă f., pl. ăcĭ. (ung. zsák, sac. V. jac). Vest. Traistă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

jácă (reg.) s. f., g.-d. art. jắcii; pl. jăci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)