Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele j:

J s. m. invar. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră (4)). [Pr.: je].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


j1 (literă) [cit. je / jî] s. m. / s. n., pl. j / j-uri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

j2 (sunet) [cit. ], pl. j
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

J s. m. invar. 1. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră). 2. (METR.) Simbol pentru joule. 3. (EC.) Curba j = teorie economică semnificând descrierea unui impact preconizat al devalorizării monedei asupra balanței comerciale naționale.
Sursa: Dicționar enciclopedic

J’Y SUIS, J’Y RESTE (fr.) aici sunt. aici rămân – Replică atribuită mareșalului Mac-Mahon, avertizat, după cucerirea fortului Malkov, de iminența atacului. Hotărâre neclintită de a nu ceda pozițiile.
Sursa: Dicționar enciclopedic

J m. A zecea literă a alfabetuluĭ latin. La Romanĭ el se pronunța ĭ și forma diftong cu a, e, i, o, u (și pînă în evu mediŭ nu diferea în formă de I), la Italienĭ, Germanĭ și Slavĭ se pronunță ca ĭ la Spaniolĭ ca h, ĭar la Portughejĭ, Francejĭ și Românĭ ca j (= ž al Slavilor orĭ al Ungurilor).
Sursa: Dicționaru limbii românești

JᾹBIR IBN HAYYAN [dʒabír ibn hajan] Abū Mūsā (c. 721-c. 815), alchimist și filozof arab. Medic de curte al califului Hārūn ar-Rașid. Autor a numeroase tratate filozofice, în care dă naturii o interpretare simbolică și ezoterică („Cântarea perfecțiunii”, „Inventarea adevărului”), și de alchimie, exercitând o puternică influență asupra teoriilor chimice până în sec. 18.
Sursa: Dicționar enciclopedic

JᾹHIZ, Al ~ [əl ʒákiz] (Abū ’Uthmān ’Amr ibn Bahr ibn Mahbūb al-Jāhiz) (c. 776-c. 869), teolog și scriitor arab. Lucrările sale se remarcă prin eleganța stilului și precizia informației științifice. Autor al mai multor tratate („Cartea avarilor”, „Cartea animalelor” – mai mult o lucrare de filologie decât de zoologie).
Sursa: Dicționar enciclopedic

JᾹLGAON [dʒalgaun], oraș în partea central-vestică a Indiei (Mahārāshtra), pe fl. Tāpi, la 378 km NE de Bombay; 241,6 mii loc. (1991). Centru comercial pentru bumbac. Produse alim. (ulei) și de artizanat (țesături).
Sursa: Dicționar enciclopedic

JᾹLNA [dʒálnə], oraș în partea central-vestică a Indiei (Mahārāshtra), la 389 km NE de Bombay; 175 mii loc. (1991). Centru comercial.
Sursa: Dicționar enciclopedic

JᾹMNAGAR [dʒamnágər], oraș în V Indiei (Gurajāt), în pen. Kāthiāwār, la V de Ahmādābād, port la. G. Kachchh; 350,5 mii loc. (1991). Expl. de sare și bauxită. Ind. chimică, a cimentului, pielăriei, textilă (bumbac) și a ceramicii. Meșteșuguri (orfevrărie). Pescuit de perle. Fundat în 1540. Vechiul nume: Navaganar.
Sursa: Dicționar enciclopedic

JῙZAH, Al ~ v. Giseh.
Sursa: Dicționar enciclopedic

JŌCHŌ (?-1057), călugăr și sculptor japonez. A inaugurat un procedeu de creare a operelor statuare din piese disparate, ce puteau fi asamblate ulterior, implicând munca în comun și crearea atelierelor. Statuia marelui Buddha Amida (capodopera sa), din lemn aurit și lăcuit, să află în templul Byōdōin de la Uji (în apropiere de Kyōto).
Sursa: Dicționar enciclopedic

JØRGENSEN [jörgənsən], Anker (n. 1922), om politic danez. Secretar general al Partidului Social-Democrat. Prim-min. al Danemarcii (1972-1973 și 1975-1982).
Sursa: Dicționar enciclopedic

JØRGENSEN [jörgənsən], Jens Johannes (1866-1956), scriitor danez. Poeme influențate de simbolismul francez („Impresii”, „Confesiune”). Scrieri polemice („Ziua Judecății”) și biografice („Sfântul Francisc de Assisi”), purtând amprenta convertirii sale la Biserica romano-catolică.
Sursa: Dicționar enciclopedic

JŪBᾹ, oraș în S Sudanului, pe cursul superior al Nilului Alb (Bahr al-Jabal); 115 mii loc. (1993).
Sursa: Dicționar enciclopedic

J m. a zecea literă a alfabetului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

J, j, s. m. 1. A treisprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă prepalatală sonoră). [Pr.: je, jî.Pl. și: (1, n.) j-uri].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)