izvoritor a. și m. din care izvorește: marele mucenic Dimitrie, Izvoritorul de mir.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
izvorîtór, -oáre adj. (d. izvorăsc). Care face să izvorască: sfîntu Dumitru izvorîtoru de mir.
Sursa: Dicționaru limbii românești