Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele izobar:

IZOBÁR, -Ă, izobari, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre procesele sau transformările unui sistem fizic) Care are loc la o presiune constantă. ♦ Linie (sau curbă) izobară (și substantivat, f.) = linie care unește pe o hartă, pe o diagramă etc. punctele cu aceeași presiune. 2. Adj., s. m. (Fiecare dintre atomii) care au aceeași masă atomică, dar care diferă prin numărul atomic și se găsesc în căsuțe diferite ale tabloului periodic al elementelor. – Din fr. isobare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


IZOBÁR, -Ă I. adj. 1. (despre transformările unui sistem fizic) care are loc la presiune constantă. 2. (despre substanțe chimice) cu același număr de masă, dar cu număr atomic diferit. II. s. f. linie care unește pe o diagramă, pe o hartă, punctele de egală presiune. (< fr. isobare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

IZOBÁR, -Ă adj. 1. Cu presiune constantă. 2. (Despre substanțe chimice) Cu aceeași greutate atomică, dar cu numere atomice diferite. // s.f. Linie care unește pe o diagramă, pe o hartă punctele de egală presiune. [Var. isobar, -ă adj., s.f. / < fr. isobare, cf. gr. isos – egal, baros – greutate].
Sursa: Dicționar de neologisme

*izobár, izochimén, izocrón, V. iso-.
Sursa: Dicționaru limbii românești

IZOBÁR, -Ă (‹ fr. {i}; {s} gr. isobares „de aceeași greutate”) adj., s. f. 1. Adj. (FIZ.; despre atomi) Care au aceleași numere de masă, însă diferă prin numerele atomice, aparținând deci unor elemente chimice diferite. 2. Adj. (FIZ.; despre transformări de stare) În decursul căreia presiunea rămâne constantă. 3. S. f. (FIZ.) Curbă care prezintă pe o diagramă de stare o transformare izobară (2). 4. Adj. Linie (sau curbă) i. (și substantivat, f.) = linie care unește pe hărțile climatologice puncte de egală presiune atmosferică, după ce aceasta a fost redusă la nivelul mării; din repartiția acestor linii rezultă ariile de înaltă presiune (anticicloni) și de joasă presiune (cicloni).
Sursa: Dicționar enciclopedic

izobár adj. m., s. m., pl. izobári; adj. f., s. f. izobáră, pl. izobáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

IZOBÁR, -Ă, izobari, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre procesele sau transformările unui sistem fizic) Care are loc la o presiune constantă. ◊ Linie (sau curbă) izobară (și substantivat, f.) = linie care unește pe o hartă, pe o diagramă etc. punctele cu aceeași presiune. 2. Adj., s. m. (Fiecare dintre atomii) care au aceeași masă atomică, dar care diferă prin numărul atomic și se găsesc în căsuțe diferite ale tabloului periodic al elementelor. – Din fr. isobare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)