ĭuzbașá m. fix, gen. al luĭ, saŭ f., pl. ále (turc. ĭüz-bašy, d. ĭüz, o sută, și bašy, șef). Vechĭ. Sutaș, căpitan (peste o sută de fustașĭ, care păzeaŭ la poarta curțiĭ domneștĭ armațĭ cu fuștĭ). Sec. 18 (izbașá). Un fel de funcționar al divanuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
iuzbașa m. od. căpitan peste o sută de fustași cari păzeau poarta curții domnești: iar iuzbașa ce-mi făcea? drept la dânsa se ducea POP. [Turc. YÜZ BAȘY (din yüz, sută)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
iuzbáșă s. m. – Căpitan al unei companii de o sută de infanteriști. Tc. yüzbași (Șeineanu, III, 72). Sec. XVII, înv. Este dublet al lui izbașa, s. m. (secretar al Sfatului), sec. XVIII, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român IUZBÁȘĂ (‹ tc.) (IST.) Hotnog; sutaș.Sursa: Dicționar enciclopedic iuzbáșă s. m., art. iuzbáșa, g.-d. art. iuzbáșei; pl. iuzbáșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită