Am găsit 24 de definiții pentru cuvantul/cuvintele item:

ÍTEM adv. (Liv.) Dealtfel, în plus. [< lat. item].
Sursa: Dicționar de neologisme


ITÉM2 s.n. 1. Temă, element constitutiv al unui test, chestionar etc. cu o notă specifică în cadrul unei probleme, referindu-se la un fragment strict determinat și unic al acesteia. 2. Termen de apreciere în problemele analitice. 3. Termen al unei descrieri analitice destinat a fi luat în considerare într-un proces mecanizat. 4. (Psih.) Situație particulară care produce din partea subiectului două sau mai multe comportamente posibile. (cf. engl., fr. item)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

itém2 s. m. / s. n., pl. itémi / itémuri / itéme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ítem1 (lat.) adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ITEM1 adv. De altfel, în plus. – Cuv. lat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ITEM2, itemi, s. m. 1. Element al unui test care corespunde unui obiectiv bine definit. 2. (Lingv.) Unitate lexicală de bază; cuvânt. ♦ Unitate gramaticală de bază, categorie gramaticală. [Pl. și: (n.) itemuri și iteme]. – Din engl. item.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÍTEM adv. (Liv.) Dealtfel, în plus. [< lat. item].
Sursa: Dicționar de neologisme

ITÉM2 s.n. 1. Temă, element constitutiv al unui test, chestionar etc. cu o notă specifică în cadrul unei probleme, referindu-se la un fragment strict determinat și unic al acesteia. 2. Termen de apreciere în problemele analitice. 3. Termen al unei descrieri analitice destinat a fi luat în considerare într-un proces mecanizat. 4. (Psih.) Situație particulară care produce din partea subiectului două sau mai multe comportamente posibile. (cf. engl., fr. item)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

itém2 s. m. / s. n., pl. itémi / itémuri / itéme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ítem1 (lat.) adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ITEM1 adv. De altfel, în plus. – Cuv. lat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ITEM2, itemi, s. m. 1. Element al unui test care corespunde unui obiectiv bine definit. 2. (Lingv.) Unitate lexicală de bază; cuvânt. ♦ Unitate gramaticală de bază, categorie gramaticală. [Pl. și: (n.) itemuri și iteme]. – Din engl. item.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÍTEM adv. (Liv.) Dealtfel, în plus. [< lat. item].
Sursa: Dicționar de neologisme

ITÉM2 s.n. 1. Temă, element constitutiv al unui test, chestionar etc. cu o notă specifică în cadrul unei probleme, referindu-se la un fragment strict determinat și unic al acesteia. 2. Termen de apreciere în problemele analitice. 3. Termen al unei descrieri analitice destinat a fi luat în considerare într-un proces mecanizat. 4. (Psih.) Situație particulară care produce din partea subiectului două sau mai multe comportamente posibile. (cf. engl., fr. item)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

itém2 s. m. / s. n., pl. itémi / itémuri / itéme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ítem1 (lat.) adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ITEM1 adv. De altfel, în plus. – Cuv. lat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ITEM2, itemi, s. m. 1. Element al unui test care corespunde unui obiectiv bine definit. 2. (Lingv.) Unitate lexicală de bază; cuvânt. ♦ Unitate gramaticală de bază, categorie gramaticală. [Pl. și: (n.) itemuri și iteme]. – Din engl. item.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÍTEM adv. (Liv.) Dealtfel, în plus. [< lat. item].
Sursa: Dicționar de neologisme

ITÉM2 s.n. 1. Temă, element constitutiv al unui test, chestionar etc. cu o notă specifică în cadrul unei probleme, referindu-se la un fragment strict determinat și unic al acesteia. 2. Termen de apreciere în problemele analitice. 3. Termen al unei descrieri analitice destinat a fi luat în considerare într-un proces mecanizat. 4. (Psih.) Situație particulară care produce din partea subiectului două sau mai multe comportamente posibile. (cf. engl., fr. item)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

itém2 s. m. / s. n., pl. itémi / itémuri / itéme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ítem1 (lat.) adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ITEM1 adv. De altfel, în plus. – Cuv. lat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ITEM2, itemi, s. m. 1. Element al unui test care corespunde unui obiectiv bine definit. 2. (Lingv.) Unitate lexicală de bază; cuvânt. ♦ Unitate gramaticală de bază, categorie gramaticală. [Pl. și: (n.) itemuri și iteme]. – Din engl. item.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)