Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele ispășitor:

ISPĂȘITÓR, -OÁRE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește (o vină, o greșeală); expiator. ◊ Expr. Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora. 2. (În credințele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. Jertfă ispășitoare.Ispăși + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ispășitór, -oáre adj. Care ispășește. Țap ispășitor. V. țap.
Sursa: Dicționaru limbii românești


ispășitór adj. m., pl. ispășitóri; f. sg. și pl. ispășitoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ISPĂȘITÓR, -OÁRE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește (o vină, o greșeală); expiator. ◊ Expr. Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora. 2. (În credințele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. Jertfă ispășitoare.Ispăși + suf. -tor
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)