Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele isprăvit:

ISPRĂVÍT s. n. Faptul de a (se) isprăvi; sfârșit1. – V. isprăvi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


isprăvit n., pl. urĭ. Vest. Sfîrșit: pe la isprăvitu prînzuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

isprăvít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

isprăvit n. sfârșit: isprăvitul mesei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ISPRĂVÍT s. n. Faptul de a (se) isprăvi; sfârșit1. – V. isprăvi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

isprăvit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul isprăvi