Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele is:

is, V. ison.
Sursa: Dicționaru limbii românești


is- și ișchĭuzarlî́c n., pl. urĭ (turc. išgüzarlyk). Vechĭ. Istețime, pricepere, dibăcie, șiretenie, pișicherlîc. – Și ĭus- și ĭuș-. – Rar și ischĭuzarlíe.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ÎS – formă populară de ind. prez. a verbului a fi. Eu îs...; ei / ele îs... – V. fi [DEX'98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

î́s și -s, prescurtare din sînt cînd nu e accentuat, ca: îs aicĭ, nu-s aicĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

îs v. fi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Forme flexionare:

îs - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul fi

îs - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul fi