irmizíu, irmizíe, adj. (pop.) cărămiziu.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
irmizíŭ, -íe adj. (cp. cu cîrmîziŭ). Vechĭ. Roș închis. S. n., pl. ĭurĭ. Un fel de pele [!] roșie închisă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
irmizíu (înv.) adj. m., f. irmizíe; pl. m. și f. irmizíiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită irmiziu a. Pop. [Formă redusă din cârmaziu, prin forma intermediară hirmiziu (deopotrivă cunoscută poeziei populare)]. ║ n. piele irmizie: cisme de irmiziu POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a