Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele iriga:

IRIGÁ, irighéz (iríg), vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. – Din fr. irriguer, lat. irrigare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


IRIGÁ vb. tr. 1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (despre sânge) a alimenta, a aproviziona un organ. (< fr. irriguer, lat. irrigare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

IRIGÁ vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sânge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare].
Sursa: Dicționar de neologisme

!irigá (a ~) vb., ind. prez. 3 irígă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

irigà V; a stropi livezi, câmpii cu apă adusă în canale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

IRIGÁ, irig, vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. [Prez. ind. și: iríghez] – Din fr. irriguer, lat. irrigare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

IRIGÁ, irighéz (iríg), vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. – Din fr. irriguer, lat. irrigare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

IRIGÁ vb. tr. 1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (despre sânge) a alimenta, a aproviziona un organ. (< fr. irriguer, lat. irrigare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

IRIGÁ vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sânge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare].
Sursa: Dicționar de neologisme

!irigá (a ~) vb., ind. prez. 3 irígă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

irigà V; a stropi livezi, câmpii cu apă adusă în canale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

IRIGÁ, irig, vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. [Prez. ind. și: iríghez] – Din fr. irriguer, lat. irrigare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)