ipodiácon, ipodiáconi, s.m. (înv.) subdiacon.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
ipodiácon (ipodiáconi), s. m. – Diacon adjunct. Gr. ὑποδιάϰονος (DAR; Gáldi 200). Sec. XVIII.Sursa: Dicționarul etimologic român
*ipodiácon m. (vgr. ῾ypodiáconos). Diacon de un grad maĭ mic. V. preut). – Maĭ puțin bine subdiacon (că sub- e prefix latin, care nu merge cu grecescu diacon. V. ipo și sub-).
Sursa: Dicționaru limbii românești
ipodiácon (înv.) (-di-a-) s. m., pl. ipodiáconiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită