IORDÁN, iordane, s. n. Bobotează; slujbă religioasă care se face la bobotează. ◊ Expr. (Fam.) A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ține de lucruri neserioase. – Din sl. iordanŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a iordán s. m. – Ceremonia religioasă a sfințirii apei, pe 6 ianuarie, întru comemorarea botezului Domnului. De la Iordan, și acesta din ngr. ’Iορδάνης, sl. Iordanŭ (Tiktin; DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188). – Der. iordăni, vb. (a stropi cu apă sfințită, de Bobotează; este obicei religios și totodată popular, care conform tradiției se ținea cu mare fast la Curtea domnească); iordănit, s. n. (obicei popular ce constă în a stropi cu apă sfințită); iordănitor (var. iordănaș), s. m. (persoană care stropește cu apă sfințită).Sursa: Dicționarul etimologic român
iordan, iordane s. n. 1. truc. 2. minciună.Sursa: Dicționar de argou al limbii române IORDAN (JORDAN; ebr. Ha Yarden; arab. Nahr al-Urdunn), fluviu în Orientul Apropiat, pe terit. Libanului, Siriei, Israelului și Iordaniei; 325 km. Izv. din V masivului Hermon, curge prin lacul Tiberiada și depr. tectonică Ghor și se varsă în Marea Moartă. Formează numeroase meandre. Irigații; hidrocentrale. Pescuit. În apa I. a fost botezat Iisus Hristos de către Ioan Botezătorul.Sursa: Dicționar enciclopedic IORDAN, Iorgu (1888-1986, n. Tecuci), lingvist și filolog român. Acad. (1945), prof. univ. la Iași și București. Lucrări în domeniul lingvisticii romanice („Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode”), al limbii române contemporane („Limba română actuală. O gramatică a greșelilor”, „Limba română contemporană”, „Structura morfologică a limbii române”, în colab.), al stilisticii („Stilistica limbii române”), al toponimiei („Toponimia românească”) și antroponimiei („Dicționar al numelor de familie românești”). Scrieri de popularizare („Istoria limbii române. Pe-nțelesul tuturora”). Redactor responsabil la „Dicționarul limbii române” – serie nouă. Memorialistică. Membru al mai multor academii și societăți științifice străine.Sursa: Dicționar enciclopedic iordán (sărbătoare) s. n., pl. iordáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *Iordán (râu) s. propriu n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
iordan m. 1. troparul care începe cu cuvintele: «în Iordan botezându-te, Tu, Doamne,..»; 2. sfințirea cea mare a apei: în ajunul Bobotezei preotul umblă cu iordanul din casă încasă. [V. Iordan].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Iordan m. fluviu în Palestina, se varsă în Marea Moartă: 100 km.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IORDÁN, iordane, s. n. Bobotează; slujbă religioasă care se face la Bobotează. ◊ Expr. (Fam.) A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ține de lucruri neserioase. – Din sl. iordanŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) IORDÁN, iordane, s. n. Bobotează; slujbă religioasă care se face la bobotează. ◊ Expr. (Fam.) A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ține de lucruri neserioase. – Din sl. iordanŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a iordán s. m. – Ceremonia religioasă a sfințirii apei, pe 6 ianuarie, întru comemorarea botezului Domnului. De la Iordan, și acesta din ngr. ’Iορδάνης, sl. Iordanŭ (Tiktin; DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188). – Der. iordăni, vb. (a stropi cu apă sfințită, de Bobotează; este obicei religios și totodată popular, care conform tradiției se ținea cu mare fast la Curtea domnească); iordănit, s. n. (obicei popular ce constă în a stropi cu apă sfințită); iordănitor (var. iordănaș), s. m. (persoană care stropește cu apă sfințită).Sursa: Dicționarul etimologic român iordan, iordane s. n. 1. truc. 2. minciună.Sursa: Dicționar de argou al limbii române IORDAN (JORDAN; ebr. Ha Yarden; arab. Nahr al-Urdunn), fluviu în Orientul Apropiat, pe terit. Libanului, Siriei, Israelului și Iordaniei; 325 km. Izv. din V masivului Hermon, curge prin lacul Tiberiada și depr. tectonică Ghor și se varsă în Marea Moartă. Formează numeroase meandre. Irigații; hidrocentrale. Pescuit. În apa I. a fost botezat Iisus Hristos de către Ioan Botezătorul.Sursa: Dicționar enciclopedic
IORDAN, Iorgu (1888-1986, n. Tecuci), lingvist și filolog român. Acad. (1945), prof. univ. la Iași și București. Lucrări în domeniul lingvisticii romanice („Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode”), al limbii române contemporane („Limba română actuală. O gramatică a greșelilor”, „Limba română contemporană”, „Structura morfologică a limbii române”, în colab.), al stilisticii („Stilistica limbii române”), al toponimiei („Toponimia românească”) și antroponimiei („Dicționar al numelor de familie românești”). Scrieri de popularizare („Istoria limbii române. Pe-nțelesul tuturora”). Redactor responsabil la „Dicționarul limbii române” – serie nouă. Memorialistică. Membru al mai multor academii și societăți științifice străine.Sursa: Dicționar enciclopedic iordán (sărbătoare) s. n., pl. iordáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *Iordán (râu) s. propriu n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită iordan m. 1. troparul care începe cu cuvintele: «în Iordan botezându-te, Tu, Doamne,..»; 2. sfințirea cea mare a apei: în ajunul Bobotezei preotul umblă cu iordanul din casă încasă. [V. Iordan].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Iordan m. fluviu în Palestina, se varsă în Marea Moartă: 100 km.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IORDÁN, iordane, s. n. Bobotează; slujbă religioasă care se face la Bobotează. ◊ Expr. (Fam.) A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ține de lucruri neserioase. – Din sl. iordanŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)