IODIZÁRE, iodizări, s. f. (Fon.) Palatalizare a unei consoane sub influența unui iot; apariția unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă; iotacizare, iotacism (2). – V. iodiza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IODIZÁRE s.f. Rostirea lui e inițial ca ie. [< iod2 + -iza].
Sursa: Dicționar de neologisme
iodizáre (io-) s. f., g.-d. art. iodizắrii; pl. iodizắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită IODIZÁRE, iodizări, s. f. (Fon.) Palatalizare a unei consoane sub influența unui iot; apariția unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă; iotacizare, iotacism (2). – V. iodiza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
iodizare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul iodiza