inăscút, V. înăscut.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*înăscut, -ă adj. (după lat. innatus și fr. inné). Luat odată cu nașterea, din născare: ideĭa de a-țĭ apăra proprietatea e înăscută omuluĭ (saŭ în om). – Și înnăscut și inăscut.
Sursa: Dicționaru limbii românești