INVERSIÚNE, inversiuni s. f. 1. Inversare. ♦ Schimbare a ordinii obișnuite a anumitor cuvinte în frază (pentru a obține efecte stilistice). ♦ (Mat.) Transformare a unei figuri prin schimbarea punct cu punct a pozițiilor punctelor figurii. ♦ (Med.) Așezare a organelor într-o poziție inversă față de cea normală. ◊ Inversiune sexuală = homosexualitate. 2. Procedeu de transformare directă a unui negativ fotografic în pozitiv. 3. (În sintagma) Inversiunea zaharozei = proces de transformare a zaharozei în glucoză prin hidroliză. [Pr.: -si-u-. – Var.: invérsie s. f.] – Din fr. inversion, lat. inversio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INVERSIÚNE s. f. 1. răsturnare, schimbare de sens, inversare. ♦ ~ uterină = deplasare spre înapoi și evaginare în zona perimetrică a uterului; ~ sexuală = homosexualitate. 2. (mat.) transformare geometrică ce permite să se deducă dintr-o figură o altă figură, punct cu punct. 3. procedeu stilistic constând în schimbarea topicii normale a cuvintelor într-o frază. 4. (med.) ~ termică = creșterea temperaturii în raport cu înălțimea (invers față de situația obișnuită); ~ de relief – stadiu avansat de evoluție a reliefului când formele inițiale pozitive devin negative și invers. 5. (fot.) operație urmărind obținerea unei imagini pozitive pe însăși emulsia fotosensibilă folosită la fotografiere. (< fr. inversion, lat. inversio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INVERSIÚNE s.f. Răsturnare, schimbare de sens; inversare. ◊ Inversiune sexuală = homosexualitate. ♦ (Mat.) Transformare geometrică care permite să se deducă dintr-o figură o altă figură punct cu punct. ♦ (Gram.) Procedeu stilistic constând în schimbarea topicii normale a cuvintelor într-o frază. 2. Inversiune de relief = stadiu avansat de evoluție a reliefului când formele inițiale pozitive devin negative și invers. 3. V. inversie. [Pron. -si-u-. / cf. fr. inversion, lat. inversio].
Sursa: Dicționar de neologisme
*inversiúne f. (lat. in-vérsio, -ónis. V. a-versiune, în-verșunez). Gram. Ret. Schimbarea ordiniĭ obișnuite a cuvintelor, ca: fost-am îld. am fost. (V. retorică). Întoarcere, așezare inversă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
INVERSIÚNE (‹ fr., lat.) s.f 1. Schimbare, inversare a sensului sau a ordinii obișnuite a anumitor cuvinte în frază (pentru a obține efecte stilistice). ◊ I. de relief = stadiu de evoluție a unui relief ondulat, în care, pe locul unor foste forme pozitive de relief, apar unele negative și invers (ex. pe locul unui interfluviu se instalează o vale, iar o parte din fosta vale devine interfluviu). ♦ Proces de transformare prin eroziune îndelungată și diferențiată în roci de durități diferite, a formelor inițiale de relief, în urma căruia relieful nu mai este conform cu structura (porțiunile mai ridicate corespund sinclinalelor care devin interfluvii, iar cele coborâte anticlinalelor care devin văi). Fenomenul este întâlnit mai des în structurile cutate și faliate. I. de vegetație = dispunere pe altitudine a diferitelor unități de vegetație invers decât în ordinea normală. ♦ Procedeu stilistic bazat pe schimbarea topicii normale a cuvintelor în frază. 2. (MAT.) Transformare geometrică determinată de un punct fix (numit centru de pol sau pol de i.) și un număr real, (numit modul de i.), cu proprietatea că produsul distanței de la pol la transformatul acelui punct este constant și egal cu pătratul modului de i. I. a fost definită de Apollonius (sec. 3 î. Hr.), iar denumirea i-a fost dată, în 1850, de A. Bravais (ex. inversul unui cerc este tot un cerc, al unui plan – o sferă ce trece prin pol, al unei sfere – tot o sferă etc.).Sursa: Dicționar enciclopedic inversiúne (lingv., mat., med.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. inversiúnii; pl. inversiúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită inversiune f. schimbarea ordinii naturale a cuvintelor în frază.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INVERSIÚNE, inversiuni s. f. 1. Inversare. ♦ Schimbare a ordinii obișnuite a anumitor cuvinte în frază (pentru a obține efecte stilistice). ♦ (Mat.) Transformare a unei figuri prin schimbarea punct cu punct a pozițiilor punctelor figurii. ♦ (Med.) Așezare a organelor într-o poziție inversă față de cea normală. 2. (În forma inversie) Procedeu de transformare directă a unui negativ fotografic în pozitiv. 3. (În sintagma) Inversiunea zaharozei = proces de transformare a zaharozei în glucoză prin hidroliză. [Pr.: -si-u-] – Var.: invérsie s. f.] – Din fr. inversion, lat. inversio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)