Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele invectivă:

INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


INVECTIVÁ vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INVECTIVÁ vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].
Sursa: Dicționar de neologisme

invectivá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 invectiveáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INVECTÍVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive. – Din fr. invective, lat. invectivae.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

INVECTÍVĂ s. f. 1. vorbă de ocară; injurie, insultă. 2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcție stilistică sau în scop polemic ori satiric. (< fr. invective, lat. invectivae)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INVECTÍVĂ s.f. Jignire, ofensă, injurie. [< fr. invective].
Sursa: Dicționar de neologisme

*invectívă f., pl. e (lat. invectiva [adică oratio, cuvîntare], d. in-vehor, mă pornesc contra. V. vehicul, vexez). Discurs violent pornit contra cuĭva: o violentă invectivă contra vițiuluĭ [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

invectívă s. f., g.-d. art. invectívei; pl. invectíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

invectivă f. expresiune injurioasă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INVECTÍVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie, ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive, în scopuri polemice sau satirice. – Din fr. invective, lat. invectivae.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

invectiva - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul invectiv

invectivă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul invectiv