INVARIÁNT, invarianți, s. m. Mărime, relație, proprietate etc. care rămâne neschimbată în urma aplicării sau intervenției unei transformări. [Pr.: -ri-ant. Var.: invariántă s. f.] – Din fr. invariant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INVARIÁNT, -Ă I. adj. 1. (mat.; despre o mărime, o expresie, o relație) care rămâne aceeași pentru un grup de transformări. 2. (despre un sistem fizico-chimic) cu varianță nulă. II. s. m. 1. mărime, expresie, relație, proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică ori matematică. 2. formă lexicală care, luată în raport cu o altă formă din paradigma aceluiași cuvânt, prezintă atât diferențe de expresie, cât și de conținut. 3. (estet.) existența în toate domeniile artei, de-a lungul evoluției lor istorice, a unor elemente cu caracter de permanență, imuabile. (< fr., engl. invariant, germ. Invariant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INVARIÁNT, -Ă adj. Invariabil. // s.n. Mărime, relație sau proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică sau matematică. ♦ (Estet.) Existența în toate domeniile artei a unor elemente cu caracter de permanență, absolut imuabile de-a lungul evoluției istorice a artelor. [Pron. -ri-ant, pl. -te. / < fr., engl. invariant, germ. Invariant].
Sursa: Dicționar de neologisme
INVARIÁNT (‹ fr. {i}) s. m. (MAT.) Obiect matematic (număr, grup, inel etc.) care nu se schimbă față de un grup de transformări.Sursa: Dicționar enciclopedic invariánt (-ri-ant) adj. m., s. m., pl. invariánți; adj. f., s. f. invariántă, pl. invariánteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INVARIÁNT, -Ă, invarianți, -te, adj., s. m. (Mărime, relație, proprietate etc.) care rămâne neschimbată în urma aplicării sau intervenției unei transformări. [Pr.: -ri-ant. – Var.: invariántă s. f.] – Din fr. invariant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)