INUTILITÁTE s. f. Lipsă de utilitate; neutilitate, zădărnicie. – Din fr. inutilité, lat. inutilitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INUTILITÁTE s. f. zădărnicie; netrebuință. (< fr. inutilité, lat. inutilitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INUTILITÁTE s.f. Zădărnicie; netrebuință. [Cf. lat. inutilitas, fr. inutilité].
Sursa: Dicționar de neologisme
INUTILITÁTE, inutilități s. f. Însușirea de a fi inutil; zădărnicie. – Fr. inutilité, (lat. lit. inutilitas, -atis).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *inutilitáte f. (lat. in-utílitas, -átis). Lipsă de utilitate. Pl. Lucrurĭ inutile: cîte inutilitățĭ îs în casele unora!
Sursa: Dicționaru limbii românești
!inutilitáte (i-nu-/in-u-) s. f., g-d. art. inutilitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită inutilitate f. 1. caracterul celor inutile; 2. pl. lucruri, vorbe nefolositoare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INUTILITÁTE s. f. Lipsă de utilitate; neutilitate, zădărnicie. – Din fr. inutilité, lat. inutilitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)