INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenți, -te, adj. Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. V. neînduplecat. – Din fr. intransigeant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
INTRANSIGÉNT, -Ă adj. care nu admite să facă concesii, compromisuri; neînduplecat; incoruptibil. (< fr. intransigeant, it. intransigente)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INTRANSIGÉNT, -Ă adj. Neînduplecat, necruțător, incoruptibil. [Cf. fr. intransigeant, it. intransigente].
Sursa: Dicționar de neologisme
*intransigént, -ă adj. (d. transigent). Care nu transige: partid politic intransigent.
Sursa: Dicționaru limbii românești
intransigént adj. m., pl. intransigénți; f. intransigéntă, pl. intransigénteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită intransigent a. și m. care nu face nici o concesiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INTRANSIGÉNT, -Ă, intransigenți, -te, adj. Care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. – Din fr. intransigeant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
