INTRĂTÚRĂ, intrături, s. f. Adâncitură făcută sau existentă într-un zid, într-o stâncă etc. – Intra2 + suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a intrătúră s.f. (pop.; mai ales la pl.) ochiuri în lemn, vârtejuri, nodozități, fibre sucite în lemn.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
intrătúră s. f., g.-d. art. intrătúrii; pl. intrătúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INTRĂTÚRĂ, intrături, s. f. Adâncitură făcută sau existentă într-un zid, într-o stâncă etc. – Intra2 + suf. -ătură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)