INTOLERÁBIL, -Ă, intolerabili, -e, adj. Care nu se poate tolera sau suporta; de neîngăduit, de nesuferit, netolerabil. – Din fr. intolérable, lat. intolerabilis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INTOLERÁBIL, -Ă adj. de neîngăduit; inadmisibil. (< fr. intolérable, lat. intolerabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INTOLERÁBIL, -Ă adj. De netolerat; de neîngăduit. [Cf. fr. intolérable, it. intollerabile].
Sursa: Dicționar de neologisme
*intolerábil, -ă adj. (lat. in-tolerabilis). Care nu se poate tolera, de nesuferit: impertinență intolerabilă. Adv. În mod intolerabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
intolerábil adj. m., pl. intolerábili; f. intolerábilă, pl. intolerábileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită intolerabil a. ce nu se poate tolera.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INTOLERÁBIL, -Ă, intolerabili, -e, adj. Care nu se poate tolera sau suporta; de neîngăduit, de nesuferit, netolerabil. – Din fr. intolérable, lat. intolerabilis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)