Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele intestin:

INTESTÍN1, intestine, s. n. Parte a aparatului digestiv, la oameni și la unele animale, care are formă de tub și care se întinde de la stomac până la anus, fiind alcătuită din două părți distincte; maț. – Din fr. intestin, lat. intestinum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


INTESTÍN2, -Ă, intestini, -e, adj. (Livr.) Care se produce în interior, care are loc înăuntru; intern, lăuntric. Frământări intestine. – Din fr. intestin, lat. intestinus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

INTESTIN2, -Ă adj. dinăuntru, din interior; intern. (< fr. intestin, lat. intestinus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INTESTÍN1 s. n. parte a aparatului digestiv, în formă de tub, între pilor și anus. (< fr. intestin, lat. intestinum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INTESTÍN s.n. Parte a aparatului digestiv în formă de tub care se întinde între pilor și anus; (pop.) maț. [< fr. intestin, it. intestino, cf. lat. intestinum].
Sursa: Dicționar de neologisme

*intestín, -ă adj. (lat. intestinus, d. intus, în ăuntru [!] [stînd]). Interior, intern: lupte intestine. S. n., pl. e (lat. intestinus). Anat. Maț, tubu de la stomah [!] pînă la orificiu anal. (El se împarte în supțire [!] și gros. Cel gros se împarte și el în treĭ: cáecum, cólon și réctum). V. digestiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești

INTESTÍN1 (‹ fr., lat.) s. n. (ANAT.) Parte a tubului digestiv, la om și la mamifere, care este cuprinsă între stomac și anus; (pop.) maț. ◊ I. subțire = prima porțiune a i., care are la om 6-8 m și se împarte în duoden, jejun și ileon. În i. subțire se termină digestia alimentelor și se efectuează absorbția substanțelor nutritive în sânge. ◊ I. gros = ultima porțiune a i., care are la om 1,40-1,70 m, fiind împărțit în cec, colon și rect. În i. gros se absoarbe apa și se formează materiile fecale.
Sursa: Dicționar enciclopedic

INTESTÍN2, (‹ fr., lat.) adj. (Livr.) Care se petrece într-un organism social; intern.
Sursa: Dicționar enciclopedic

intestín1 adj. m., pl. intestíni; f. intestínă, pl. intestíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

intestín2 s. n., pl. intestíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

intestin a. care e sau se petrece în interior: mațe intestine. ║ n. maț lung cam de 8 ori cât corpul și în care pătrund alimentele după ieșirea lor din stomac: intestinul subțire și cel gros.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INTESTÍN2, -Ă, intestini, -e, adj. Care se petrece într-un organism social; intern, lăuntric. Frământări intestine. – Din fr. intestin, lat. intestinus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INTESTÍN1, intestine, s. n. Parte a tubului digestiv, la oameni și la mamifere situată între stomac și anus, fiind alcătuită din două părți distincte; maț. – Din fr. intestin, lat. intestinum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)