INTERZÍS, -Ă, interziși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S. m. și f. Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție. – V. interzice.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INTERZÍS, -Ă adj. uimit, uluit. (după fr. interdit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INTERZÍS, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) pus sub interdicție. [< interzice].
Sursa: Dicționar de neologisme
*interzís, -ă adj. Care e pedepsit cu interdicțiunea (vorbind de un funcționar) saŭ e pus supt [!] interdicțiune (vorbind de un nebun saŭ risipitor). Barb. (după fr.). Turburat [!], încurcat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
interzís adj. m., s. m., pl. interzíși; adj. f., s. f. interzísă, pl. interzíseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită interzis a. 1. cu totul turburat; 2. cel lovit de interdicțiune: interzisul e asimilat în toate privințele minorului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INTERZÍS, -Ă, interziși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S. m. și f. Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție. – V. interzice.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
interzis - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul interzice