Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele interpunere:

INTERPÚNERE, interpuneri, s. f. Faptul de a (se) interpune.V. interpune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


INTERPÚNERE s. f. acțiunea de a (se) interpune. ♦ ~ de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate de părți. (< interpune)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INTERPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) interpune și rezultatul ei. [< interpune].
Sursa: Dicționar de neologisme

INTERPÚNERE (‹ lat. interponere, după pune) Acțiunea de a se interpune și rezultatul ei. ◊ I. de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate ca părți în înscrisul constatator al al contractului. Formă a simulației.
Sursa: Dicționar enciclopedic

interpúnere s. f., g.-d. art. interpúnerii; pl. interpúneri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

INTERPÚNERE, interpuneri, s. f. Faptul de a (se) interpune.V. interpune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

interpunere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul interpune