INTERGLACIÁR, -Ă, interglaciari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Interglaciație; depozit apărut în timpul unei interglaciații. 2. Adj. (Despre perioade geologice) Cuprins între două glaciații, care se referă la interglaciație, care aparține interglaciației. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. interglaciaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
INTERGLACIÁR, -Ă I. adj. între două glaciații. II. s. n. interglaciație. (< fr. interglaciaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INTERGLACIÁR, -Ă adj. (Despre perioade geologice) Cuprins între două glaciații. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. interglaciaire].
Sursa: Dicționar de neologisme
INTERGLACIÁR, -Ă (‹ fr.; {s} inter- + lat. glacialis „înghețat”) s. n., adj. 1. S. n. Fază de încălzire generală a climei care determină topirea și retragerea ghețarilor pleistoceni de calotă din Europa Centrală și Sudică și din zonele temperate ale emisferei boreale spre regiunile polare. I. separă două faze glaciare al căror nume îl poartă: I. Günz-Mindel, I. Mindel-Riss și I. Riss-Würm. I. este pus în evidență de studiile palinologice, de prezența solurilor intercalate între depozitele glaciare și de fenomenele periglaciare. 2. Adj. Care se referă la interglaciație, care îi aparține acesteia (ex. fază i.).Sursa: Dicționar enciclopedic interglaciár1 (-ci-ar) adj. m., pl. interglaciári; f. interglaciáră, pl. interglaciáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită interglaciár2 (-ci-ar) s. n., pl. interglaciáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INTERGLACIÁR, -Ă, interglaciari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Interglaciație. ♦ Depozit apărut în timpul unei interglaciații. 2. Adj. (Despre perioade geologice) Cuprins între două glaciații, care se referă la interglaciație, care aparține interglaciației. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. interglaciaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
