Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele interferență:

INTERFERÉNȚĂ, interferențe, s. f. 1. Întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. 2. Fenomen de suprapunere și de compunere a efectelor a două (sau a mai multor) mișcări vibratorii provenite din surse diferite; intensificare (sau slăbire reciprocă) a intensității undelor prin suprapunerea lor. – Din fr. interférence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


INTERFERÉNȚĂ s. f. 1. întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. 2. suprapunere a efectelor a două mișcări vibratorii provenind din surse diferite. 3. (genet.) probabilitate mai redusă de crossing-over în vecinătatea unuia anterior realizat. 4. influența mutuală a sondelor prin care se exploatează același zăcământ. (< fr. interférence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INTERFERÉNȚĂ s.f. Întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. ♦ Fenomen de suprapunere a efectelor a două (sau mai multe) mișcări vibratorii provenind din surse diferite. [< fr. interférence].
Sursa: Dicționar de neologisme

*interferénță f., pl. e (inter- și -ferență, ca în di-ferență). Fiz. Întîlnirea razelor luminoase orĭ undelor sonore, ceĭa ce produce o scădere de lumină orĭ de sunet.
Sursa: Dicționaru limbii românești

INTERFERÉNȚĂ (‹ fr. {i}) s. f. 1. Întâlnire, încrucișare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. 2. (FIZ.) Fenomen de suprapunere a două sau a mai multor unde provenite de la surse reale sau virtuale. Dacă sursele sunt coerente, i. este staționară (având drept rezultat întărirea sau atenuarea lor, în anumite domenii din spațiu, uneori până la anularea reciprocă) și nestaționară în cealaltă situație. În cazul suprapunerii a două unde de pulsații puțin diferite, apare fenomenul bătăilor (v. bătaie 8). Pot interfera undele electromagnetice (inclusiv cele luminoase – v. franjă), acustice, mecanice. 3. (EXPL. PETR.) Interferența sondelor = fenomen de influențare hidrodinamică reciprocă a sondelor care exploatează același orizont productiv sau a zăcămintelor de hidrocarburi fluide care au în comun același orizont acvifer. 4. (GENET.) Probabilitatea mai redusă de crossing-over în vecinătatea unuia anterior realizat. 5. (INFORM.) Suprapunere a două activități distincte în cadrul aceleiași resurse a sistemului de calcul, ca urmare a unor erori de exploatare ori a unor defecte accidentale, rezultând perturbarea ambelor activități.
Sursa: Dicționar enciclopedic

interferénță s. f., g.-d. art. interferénței; pl. interferénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

interferență f. Fiz. scăderea luminei prin încrucișarea razelor luminoase.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INTERFERÉNȚĂ, interferențe, s. f. 1. Întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. 2. Fenomen de suprapunere și de compunere a efectelor a două (sau a mai multor) mișcări vibratorii provenite din surse diferite; intensificare (sau slăbire reciprocă) a intensității undelor prin suprapunerea lor. – Din fr. interférence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

interferenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul interferent

interferentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul interferent