INTERDICȚIÚNE s. f. v. interdicție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INTERDICȚIÚNE s.f. v. interdicție.
Sursa: Dicționar de neologisme
*interdicțiúne f. (lat. interdictio, -ónis. V. direcțiune). Acțiunea de a interzice, oprire, prohibițiune: a interzice un fel de comerciŭ. Suspendarea din funcțiune: funcționar lovit de interdicțiune. Jur. Oprirea unuĭ nebun saŭ risipitor de a-șĭ administra averea. Luarea drepturilor civile unuĭa care a fost condamnat la o pedeapsă infamantă: interdicțiune legală. – Și -ícție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
interdicțiune f. 1. acțiunea de a interzice: interdicțiunea unui comerț; 2. suspendarea funcțiunilor: interdicțiunea unui notar; 3. luarea cuiva libera dispozițiune a averii sale: cerere de interdicțiune; 4. privațiune: interdicțiunea drepturilor cetățenești. (celui ce a fost condamnat la o pedeapsă infamantă).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INTERDICȚIÚNE s. f. v. interdicție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)