INTERDEPENDÉNȚĂ s. f. Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale societății și ale gândirii. – Din fr. interdépendance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INTERDEPENDÉNȚĂ s. f. legătură și condiționare reciprocă între sisteme, fenomene, procese etc.; intercondiționare. (< fr. interdépendance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INTERDEPENDÉNȚĂ s.f. Legătură și condiționare reciprocă între fenomene, acțiuni etc. [Cf. fr. interdépendance].
Sursa: Dicționar de neologisme
interdependénță s. f., g.-d. art. interdependénței, pl. interdependénțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INTERDEPENDÉNȚĂ, interdependențe, s. f. Legătură și condiționare reciprocă între obiecte, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale societății și ale gândirii. – Din fr. interdépendance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
interdependenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul interdependent
interdependentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul interdependent