INTEMPESTÍV, -Ă, intempestivi, -e, adj. (Livr.) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit, neprevăzut, inoportun. – Din fr. intempestif, lat. intempestivus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INTEMPESTÍV, -Ă adj. (și adv.) produs pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit. (< fr. intempestif, lat. intempestivus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INTEMPESTÍV, -Ă adj. (Liv.) Produs pe neașteptate, la timp nepotrivit; inoportun. [Cf. fr. intempestif, lat. intempestivus].
Sursa: Dicționar de neologisme
*intempestív, -ă adj. (lat. intempestivus). Care nu e tempestiv, ne la timp [!], inoportun: vorbă, cerere intempestivă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
intempestív adj. m., pl. intempestívi; f. intempestívă, pl. intempestíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită intempestiv a. care nu se face la timp: demers intempestiv.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INTEMPESTÍV, -Ă, intempestivi, -e, adj. Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit, neprevăzut, inoportun. – Din fr. intempestif, lat. intempestivus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)