Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele insuficient:

INSUFICIÉNT, -Ă, insuficienți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ), nesatisfăcător; nemulțumitor. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ sub limita de trecere (la un examen). [Pr.: -ci-ent] – Din lat. insufficiens, -ntis, it. insufficiente.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


INSUFICIÉNT, -Ă I. adj. care nu este suficient; nesatisfăcător. II. s. m. calificativ sub limita de trecere, la un examen. (< it. insufficiente, lat. insufficiens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INSUFICIÉNT, -Ă adj. Care nu este suficient, care nu ajunge; nesatisfăcător. // s.m. Calificativ sub limita de trecere, obținut de un candidat la un examen. [Pron. -ci-ent. / cf. lat. insufficiens, it. insufficiente, fr. insuffisant].
Sursa: Dicționar de neologisme

*insuficiént, -ă adj. (lat. in-sufficiens, -éntis). Neîndustulător [!], care nu ajunge: banĭ insuficiențĭ. Care n´are destulă inteligență pentru sarcina luĭ: general insuficient. Adv. În mod insuficient.
Sursa: Dicționaru limbii românești

insuficiént adj. m., pl. insuficiénți; f. insuficiéntă, pl. insuficiénte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

insuficient a. care nu e destul: cantitate insuficientă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INSUFICIÉNT, -Ă, insuficienți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ); nesatisfacător; nemulțumitor. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ sub limita de trecere (la un examen). [Pr.: -ci-ent] – Din lat. insufficiens, -ntis, it. insufficiente.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)