INSTRUMENTÁ, instrumentez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A aranja o bucată muzicală pe (grupuri de) instrumente. ♦ (Impr.) A executa o bucată muzicală la unul sau la mai multe instrumente. 2. A efectua o instrumentație (3). – Din fr. instrumenter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INSTRUMENTÁ vb. I. intr. a întocmi contracte, procese-verbale și alte acte publice. II. tr. 1. a aranja o bucată muzicală pe grupuri de instrumente. 2. a efectua o instrumentație (1). 3. a manipula. (< fr. instrumenter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INSTRUMENTÁ vb. I. 1. intr. A întocmi contracte, procese-verbale și alte acte publice. 2. tr. (Rar) A aranja o bucată muzicală pe grupuri de instrumente. 3. A face instrumentația (2) unei piese rămase într-un puț de petrol. [< fr. instrumenter].
Sursa: Dicționar de neologisme
instrumentá (a ~) vb., ind. prez. 3 instrumenteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită instrumentà v. Jur. a face contracte, procese-verbale și alte acte publice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INSTRUMENTÁ, instrumentez, vb. I. Tranz. 1. A aranja o bucată muzicală pe (grupuri de) instrumente. ♦ (Impr.) A executa o bucată muzicală la unul sau la mai multe instrumente. 2. A efectua o instrumentație (3). – Din fr. instrumenter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)