Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele instinctiv:

INSTINCTÍV, -Ă, instinctivi, -e, adj. 1. Care ține de instinct, instinctual. 2. (Adesea adverbial) Făcut din instinct, pe negândite; inconștient. – Din fr. instinctif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


INSTINCTÍV, -Ă adj. 1. instinctual. 2. (și adv.) făcut din instinct. (< fr. instinctif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INSTINCTÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Din (de) instinct; inconștient. [Cf. fr. instinctif].
Sursa: Dicționar de neologisme

*instinctív, -ă adj. (d. instinct; fr. -if). Pornit din instinct: mișcare instinctivă. Adv. În mod instinctiv, pin [!] instinct: văzîndu-ĭ pe tîlharĭ, am pus instinctiv mîna pe pușcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

instinctív (-stinc-tiv) adj. m., pl. instinctívi; f. instinctívă, pl. instinctíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

instinctiv a. ce naște din instinct: mișcare instinctivă. ║ adv. prin instinct.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INSTINCTÍV, -Ă, instinctivi, -e, adj. 1. Care ține de instinct, instinctual. 2. (Adesea adverbial) Făcut din instinct, pe negândite; inconștient. – Din fr. instinctif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)