INSTALÁ, instalez, vb. I. 1. Tranz. A monta, a așeza o instalație, o aparatură tehnică, o mașină etc. 2. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc. 3. Tranz. A pune pe cineva (cu oarecare solemnitate) într-un post de răspundere. – Din fr. installer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INSTALÁ vb. I. tr. 1. a așeza, a monta o mașină, aparate etc. 2. a pune cu oarecare solemnitate pe cineva într-o funcție, într-un post de răspundere. II. refl. a se stabili într-o locuință, localitate. ◊ (fam.) a se așeza comod, confortabil. (< fr. installer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INSTALÁ vb. I. 1. tr. A așeza, a monta o mașină, aparate etc. 2. refl. A se așeza, a se stabili într-un loc. 3. tr. A pune cu oarecare solemnitate pe cineva într-o funcție, într-o demnitate. [< fr. installer, it. installare].
Sursa: Dicționar de neologisme
instalá (a ~) vb., ind. prez. 3 instaleázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită instalà v. l. a pune în posesiunea unui loc, a unei funcțiuni; 2. a stabili într’un loc: a instala o pompă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INSTALÁ, instalez, vb. I. 1. Tranz. A monta, a așeza o instalație, o aparatură tehnică, o mașină etc. 2. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc. 3. Tranz. Apune pe cineva (cu oarecare solemnitate) într-un post de răspundere. – Din fr. installer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)