INSOLÉNȚĂ, insolențe, s. f. Obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă. – Din fr. insolence, lat. insolentia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INSOLÉNȚĂ s. f. obrăznicie, impertinență; nerușinare. (< fr. insolence, lat. insolentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INSOLÉNȚĂ s.f. Obrăznicie, impertinență; nerușinare. [Cf. fr. insolence, it. insolenza].
Sursa: Dicționar de neologisme
*insolénță f., pl. e (lat. in-solentia). Obrăznicie, impertinență, aroganță. Vorbă saŭ purtare obraznică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
insolénță s. f., g.-d. art. insolénței; pl. insolénțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită insolență f. 1. îndrăzneală nerespectuoasă; 2. vorbă sau faptă insolentă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INSOLÉNȚĂ, insolențe, s. f. Obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă. – Din fr. insolence, lat. insolentia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
insolenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul insolent
insolentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul insolent