*inoculațiúne f. (lat. inoculátio, -ónis). Acțiunea de a inocula. Fig. Transmitere de ideĭ, de doctrine în mintea cuĭva. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești
inoculați(un)e f. 1. comunicarea unei boale contagioase prin introducerea virusului în corp; 2. fig. transmitere, propagare: inoculațiunea ideilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a