INFLICȚIÚNE, inflicțiuni, s. f. (Rar) Pedeapsă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infliction, lat. inflictio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INFLICȚIÚNE s. f. (jur.) aplicare, administrare a unei pedepse, amenzi etc. (< fr. infliction, lat. inflictio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INFLICȚIÚNE s.f. (Rar) Pedeapsă. [Pron. -ți-u-. / cf. lat. inflictio, fr. infliction].
Sursa: Dicționar de neologisme
inflicțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. inflicțiúnii; pl. inflicțiúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INFLICȚIÚNE, inflicțiuni, s. f. Pedeapsă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infliction, lat. inflictio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)