Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele infanticid:

INFANTICÍD, infanticiduri, s. n. (Jur.) Ucidere a propriului copil; pruncucidere. ♦ Ucidere a unui copil. – Din fr. infanticide, lat. infanticidium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


INFANTICÍD, -Ă I. adj., s. m. f. (părinte) care își ucide propriul copil nou-născut. II. s. n. pruncucidere. (< fr. infanticide, lat. infanticidum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INFANTICÍD s.n. Ucidere a propriului copil nou-născut; pruncucidere. [< fr. infanticide, cf. lat. infans – copil, caedere – a ucide].
Sursa: Dicționar de neologisme

*infanticíd, -ă s. și adj. (lat. infanticida, d. infans, copil, și [oc]-cídere, a ucide. V. ucid). Ucigaș de pruncĭ: o mamă infanticidă. S. n., pl. e. Infanticidiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

infanticíd1 adj. m., s. m., pl. infanticízi; adj. f., s. f. infanticídă, pl. infanticíde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!infanticíd2 s. n., pl. infanticíde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

infanticid n. ucidere de copil, mai ales de curând născut. ║ a. cel ce comite asemenea crimă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INFANTICÍD, -Ă, infanticizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Părinte) care își ucide propriul copil. 2. S. n. (Jur.) Ucidere a propriului copil; pruncucidere. ♦ Ucidere a unui copil. – Din fr. infanticide, lat. infanticidium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INFANTICÍD, infanticiduri, s. n. (Jur.) Ucidere a propriului copil; pruncucidere. ♦ Ucidere a unui copil. – Din fr. infanticide, lat. infanticidium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

INFANTICÍD, -Ă I. adj., s. m. f. (părinte) care își ucide propriul copil nou-născut. II. s. n. pruncucidere. (< fr. infanticide, lat. infanticidum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INFANTICÍD s.n. Ucidere a propriului copil nou-născut; pruncucidere. [< fr. infanticide, cf. lat. infans – copil, caedere – a ucide].
Sursa: Dicționar de neologisme

*infanticíd, -ă s. și adj. (lat. infanticida, d. infans, copil, și [oc]-cídere, a ucide. V. ucid). Ucigaș de pruncĭ: o mamă infanticidă. S. n., pl. e. Infanticidiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

infanticíd1 adj. m., s. m., pl. infanticízi; adj. f., s. f. infanticídă, pl. infanticíde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

!infanticíd2 s. n., pl. infanticíde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

infanticid n. ucidere de copil, mai ales de curând născut. ║ a. cel ce comite asemenea crimă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INFANTICÍD, -Ă, infanticizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Părinte) care își ucide propriul copil. 2. S. n. (Jur.) Ucidere a propriului copil; pruncucidere. ♦ Ucidere a unui copil. – Din fr. infanticide, lat. infanticidium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)