INEPȚÍE, inepții, s. f. Faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate. – Din fr. ineptie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INEPȚÍE s. f. vorbă, faptă ineptă; prostie; stupiditate; absurditate. (< fr. ineptie, lat. ineptia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INEPȚÍE s.f. Vorbă sau faptă ineptă; prostie, tâmpenie; stupiditate; absurditate. [Gen. -iei. / cf. fr. ineptie, lat. ineptia].
Sursa: Dicționar de neologisme
*inepțíe f. (fr. ineptie, lat. inéptia). Incapacitate, prostie. Faptă saŭ vorbă de om inept.
Sursa: Dicționaru limbii românești
inepțíe s. f., art. inepțía, g.-d. art. inepțíei; pl. inepțíi, art. inepțíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită inepție f. 1. caracterul celui inept; 2. vorbă sau faptă absurdă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INEPȚÍE, inepții, s. f. Faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate. – Din fr. ineptie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)