INELEGÁNȚĂ, ineleganțe, s. f. (Rar) Lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; neeleganță. – Din fr. inélégance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INELEGÁNȚĂ s. f. lipsă de eleganță în vorbire, în purtare; vorbă, comportare lipsită de finețe, de tact. (< fr. inélégance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INELEGÁNȚĂ s.f. Lipsă de eleganță în vorbire, în purtare etc.; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact. [Cf. fr. inélégance].
Sursa: Dicționar de neologisme
inelegánță (i-ne- / in-e-) s. f., g.-d. art. inelegánței; (manifestări) pl. inelegánțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
*inelegánță f., pl. e (lat. in-elegantia). Lipsă de eleganță, uricĭune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
INELEGÁNȚĂ, ineleganțe, s. f. Lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; neeleganță. – Din fr. inélégance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
ineleganta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul inelegant
inelegantă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul inelegant