INDÚLT s. n. Privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepționale. – Din fr. indult, lat. indultum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INDÚLT s. n. 1. privilegiu acordat de papă care conferea puteri excepționale. 2. permisiune acordată navelor comerciale surprinse de declanșarea ostilităților într-un port inamic de a-l părăsi. (< fr. indult, lat. indultum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INDÚLT s.n. (Ist.) Privilegiu acordat de papă care conferea puteri excepționale. [< lat.bis. indultum, cf. fr. indult].
Sursa: Dicționar de neologisme
indúlt s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INDÚLT s. n. Privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepționale. – Din fr. indult, lat. indultum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)