Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele indulgent:

INDULGÉNT, -Ă, indulgenți, -te, adj. Care manifestă indulgență; care iartă ușor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


INDULGÉNT, -Ă adj. care manifestă indulgență; iertător; îngăduitor; tolerant. (< fr. indulgent, lat. indulgens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INDULGÉNT, -Ă adj. Iertător; îngăduitor; blând. [Cf. fr. indulgent, lat. indulgens].
Sursa: Dicționar de neologisme

*indulgént, -ă adj. (lat. indúlgens, -éntis). Îngăduitor, ĭertător, care persimte [!] mult: cu răiĭ nu trebuĭe să fiĭ indulgent. Adv. În mod indulgent.
Sursa: Dicționaru limbii românești

indulgént adj. m., pl. indulgénți; f. indulgéntă, pl. indulgénte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

indulgent a. îngăduitor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INDULGÉNT, -Ă, indulgenți, -te, adj. Care manifestă indulgență; care iartă ușor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)