INDIVIDUALITÁTE, individualități, s. f. 1. Totalitatea particularităților specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ de altul sau o persoană de alta. 2. Persoană cu însușiri morale sau intelectuale deosebite; personalitate. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INDIVIDUALITÁTE s. f. 1. ansamblul particularităților specifice unui individ, prin care acesta se distinge de ceilalți indivizi. ◊ ansamblul particularităților unui obiect, fenomen. etc. 2. persoană deosebit de înzestrată, de talentată. (< fr. individualité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INDIVIDUALITÁTE s.f. 1. Totalitatea trăsăturilor caracteristice ale unui individ prin care acesta se distinge de alți indivizi. 2. Persoană deosebit de înzestrată, de talentată; personalitate. [Pron. -du-a-. / cf. fr. individualité].
Sursa: Dicționar de neologisme
*individualitáte f. (d. individual; fr. -alité). Ceĭa ce constitue [!] individu, personalitate. Originalitate, calitate, merit care-l distinge pe cineva. Individ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
individualitáte (-du-a-) s. f., g.-d. art. individualitắții; pl. individualitắțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită individualitate f. ceea ce constitue și distinge pe individ.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INDIVIDUALITÁTE, individualități, s. f. 1. Totalitatea particularităților specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ de altul sau o persoană de alta. 2. Persoană cu însușiri morale sau intelectuale deosebite; personalitate. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)