Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele indisolubil:

INDISOLÚBIL, -Ă, indisolubili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat, care este de nezdruncinat. – Din fr. indissoluble, lat. indissolubilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


INDISOLÚBIL, -Ă adj. (și adv.) care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat; de nezdruncinat. (< fr. indissoluble, lat. indissolubilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INDISOLÚBIL, -Ă adj. 1. Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat; de nezdruncinat. 2. (Fig.) Care nu se poate dizolva. [Cf. fr. indissoluble].
Sursa: Dicționar de neologisme

*indisolúbil, -ă adv. (lat. indissolúbilis). Care nu e disolubil: metal indisolubil (maĭ des: insolubil). Fig. Care nu se poate desface orĭ rupe, etern, perpetuŭ: amiciție indisolubilă. Adv. În mod indisolubil.
Sursa: Dicționaru limbii românești

indisolúbil adj. m., pl. indisolúbili; f. indisolúbilă, pl. indisolúbile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită


indisolubil a. 1. ce nu poate fi disolvat: metalele sunt indisolubile în apă; 2. fig. ce nu poate fi desfăcut: căsătorie indisolubilă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INDISOLUBIL, -Ă, indisolubili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat, care este de nezdruncinat. – Din fr. indissoluble, lat. indissolubilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)