INDICÁRE, indicări, s. f. Acțiunea de a indica și rezultatul ei; arătare, semnalare; recomandare. – V. indica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INDICÁRE s.f. Acțiunea de a indica; arătare, semnalare; recomandare. [< indica].
Sursa: Dicționar de neologisme
indicáre s. f., g.-d. art. indicắrii; pl. indicắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INDICÁRE, indicări, s.f Acțiunea de a indica și rezultatul ei; arătare, semnalare; recomandare. – V. indica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
indicare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul indica