ÍNDIC, -Ă, indici, -ce, adj. (Rar) Indian2 (2). – Din lat. indicus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÍNDIC, -Ă adj. indian. (< lat. indicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*indíc, a -á v. tr. (lat. in-dico, -dicáre; fr. indiquér. V. dedic). Arăt, dezignez [!] ceva saŭ pe cineva. Arăt, spun cuĭva ceĭa ce caută: a indica o stradă. Determin, spun: a indica cauzele unuĭ fenomen. Denot, însemn: asta indică mare răutate. – Maĭ corect ar fi índic, ca prédic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*índic, -ă adj. (lat. indicus. V. indigo). Din India, indian: un templu indic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
índic (rar) adj. m., pl. índici; f. índică, pl. índiceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ÍNDIC, -Ă, indici, -ce, adj. (Rar) Indian2 (2). – Din lat. indicus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
indic - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul indica
indic - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul indica