INCORECȚIÚNE, incorecțiuni, s. f. (Înv.) Incorectitudine. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. incorrection.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *incorecțiúne f. (d. corecțiune; fr. incorrection). Lipsă de corecțiune, greșală [!] contra științeĭ saŭ arteĭ: incorecțiune de stil. Loc, pasagiŭ incorect.
Sursa: Dicționaru limbii românești
incorecțiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. incorecțiúnii; pl. incorecțiúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită incorecțiune f. greșală în contra regulelor artei: incorecțiunea stilului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INCORECȚIÚNE, incorecțiuni, s. f. (Înv.) Incorectitudine. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. incorrection.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)