INCONFUNDÁBIL, -Ă, inconfundabili, -e, adj. Care este bine individualizat, care nu poate fi confundat, de neconfundat. – In1-+confundabil.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INCONFUNDÁBIL, -Ă adj. bine individualizat, care nu poate fi confundat; original, unic. (< in1- + confundabil)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*inconfundábil adj. m., pl. inconfundábili; f. inconfundábilă, pl. inconfundábileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INCONFUNDÁBIL, -Ă, inconfundabili, -e, adj. Care este bine individualizat, care nu poate fi confundat, de neconfundat. – In1- + confundabil.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)