INCOMUNICÁBIL, -Ă, incomunicabili, -e, adj. 1. Care nu trebuie sau nu poate fi comunicat; intransmisibil. 2. (Rar) Inexprimabil. – Din fr. incommunicable.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
INCOMUNICÁBIL, -Ă I. adj. 1. care nu poate fi comunicat, exprimat. 2. inexprimabil. II. s. n. ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte. (< fr. incommunicable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INCOMUNICÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi comunicat. [Cf. fr. incommunicable].
Sursa: Dicționar de neologisme
*incomunicábil, -ă adj. (lat. in-communicabilis). Care nu se poate comunica, care nu se poate da altuĭa: virtutea e incomunicabilă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*incomunicábil adj. m., pl. incomunicábili; f. incomunicábilă, pl. incomunicábileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INCOMUNICÁBIL, -Ă, incomunicabili, -e, adj. 1. Care nu trebuie sau nu poate fi comunicat; intransmisibil. 2. (Rar) Inexprimabil. – Din fr. incommunicable.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 